În toată lumea, dar mai ales în țările vestice, precum Statele Unite ale Americii, îmbunătățirea accesului micilor agricultori la piață și consolidarea poziției lor în cadrul lanțului alimentar a devenit una dintre prioritățile de politici publice în domeniul agriculturii. În Statele Unite ale Americii, mișcarea ”farm-totable” a luat avânt în anii ‘90 ca răspuns la nevoia de a stopa acceleratul proces de dispariție a fermelor mici în favoarea coloșilor agro-industriali și de a re-introduce în stilul de viață american hrana de calitate – proaspătă, de sezon și locală – pe care acestea prin excelență o furnizează pe piață.

Astfel, după cum sugerează și numele, au fost dezvoltate diverse modele care să eficientizeze procesul prin care mâncarea ajunge din mâinile fermierului, în formă primară, la consumator, în diverse grade de prelucrare. Printre acestea se numără formate deja populare tip ”coșul cu legume” (agricultura sprijinită de comunitate), piețe mobile ale fermierilor etc, însă baza sistemelor agro-alimentare regionale americane sunt food hub-urile.

Acestea sunt definite ca entități care gestionează agregarea, stocarea, prelucrarea, distribuția și comercializarea de alimente produse la nivel local și regional, dar care oferă și asistență tehnică micilor fermieri cu care lucrează în alte aspoecte vitale ale afacerii lor – marketing, managementul exploatației, consultanță pentru start-up-uri . Numărul de funcțiuni pe care food hub-urile le îndeplinesc variază în funcție de dimensiuni, acoperire geografică, tipologie, însă două dintre ipostaze sunt nelipsite: cea de punct de colectare a producției agricole din zonă și de vânzare mai departe a acesteia.

Raportul de față prezintă principalele caracteristici ale acestor agregatoare în Statele Unite ale Americii, aplicate apoi pe exemplele food hub-urilor vizitate în statele New York și Pennsylvania în cadrul ”Romanian-American Foundation Food Study Tour”.