PENTRU A CONTRIBUI LA PREVENIREA RĂSPÂNDIRII VIRUSULUI COVID-19, CASA RAF NU MAI GĂZDUIEȘTE EVENIMENTE PUBLICE PE O PERIOADĂ NEDETERMINATĂ. NE PARE RĂU PENTRU INCONVENIENTELE CREATE.

Construită în perioada interbelică, această casă serveşte astăzi drept sediu al Romanian-American Foundation şi păstrează esența reşedinţelor din acea vreme, în spaţiile sale generoase, dedicate interacţiunii sociale. La început, saloanele casei aduceau laolaltă oameni cu minţi inovative, cu înclinaţii artistice sau caracter întreprinzător.

Înainte de pandemia cauzată de COVID-19, spaţiile de la parter erau oferite organizațiilor sau grupurilor de lucru pentru organizarea de evenimente din sfera priorităților strategice ale fundației.

 

Pentru a contribui la prevenirea raspândirii virusului COVID-19, Casa RAF nu mai găzduiește evenimente publice pentru o perioadă nedeterminată.

Povestea casei începe în martie 1927, când familia Urbani cumpără un lot de teren pe strada Orlando. Doamna Maria di Urbani era nu numai româncă (născută Orăscu) dar şi forţa din spatele interacţiunilor sociale şi activităţilor legale ale familiei. La iniţiativa ei a fost cumpărat terenul şi tot ea a supravegheat lucrările de construcţie a casei. Într-un fel, casa este opera vieţii ei, fapt evident într-o sumă de detalii extrem de frumoase – ca iniţalele M.U., lucrate minunat în fier forjat şi care împodobesc uşile intrării principale.

 

Proiectată de arhitectul Nicolae Nenciulescu – mai cunoscut pentru proiectul de reconstrucţie a Palatului Regal de pe Calea Victoriei care găzduieşte acum Muzeul Naţional de Artă – casa de la nr. 6 e un impresionant exerciţiu de stil neo-românesc. Terminată în 1927, casa este extinsă în 1932 cu un nou salon construit deasupra garajului; de data aceasta, arhitectul Sadi Herivan se ocupă de proiect. Mai multe detalii despre casă puteţi descoperi în brosura Casei RAF, autor Ioana Popovici.